- deferí
- vb., ind. prez. 1 sg. defér, 3 sg. şi pl. deférã, imperf. 3 sg. defereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. defére
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
deferí
Look at other dictionaries:
deferi — DEFERÍ, defér, vb. IV. tranz. 1. (Determinat prin justiţiei , tribunalului etc.) A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc. 2. (Neobişnuit) A acorda, a conferi (o cinste,… … Dicționar Român
deferir — deferi déférer … Diccionari Personau e Evolutiu
deferire — DEFERÍRE, deferiri, s.f. Acţiunea de a deferi şi rezultatul ei. – v. deferi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 deferíre s. f., g. d. art. deferírii; pl. deferíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEFERÍRE … Dicționar Român
Coeducation in Kuwait — Kuwait This article is part of the series: Politics and government of Kuwait … Wikipedia
conferi — CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. tranz. A acorda un titlu, un grad, o decoraţie etc. 2. intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreţine cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
hierochuntica — MẤNĂ, mâini, s.f. I. 1. Fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ♢ loc. adj. De mână = a) făcut cu… … Dicționar Român
judecată — JUDECÁTĂ, judecăţi, s.f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; raţiune, inteligenţă, gândire. ♢ loc. adj. şi adv. Cu judecată = cu bun simţ, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr o… … Dicționar Român
sesiza — SESIZÁ, sesizez, vb. I. tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înţelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunoştinţă, a ţine seamă, a i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înştiinţa o autoritate despre un caz care trebuie luat în… … Dicționar Român
traduce — TRADÚCE, tradúc, vb. III. tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr o limbă în alta; a tălmăci. ♦ spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepţionate (recepţiona). 2. fig. A reprezenta, a exprima (cu… … Dicționar Român
